Cu ajutorul aparatelor dentare, ortodonții modifică pozițiile dinților în os, prin aplicarea unor forțe bine controlate. În urma tratamentelor, se obțin rezultate remarcabile și o mușcătura sănătoasă, dacă există suficient os, în care sunt implantate rădăcinile dinților. Atunci când suportul osos este deficitar, din diverse motive: absența unor dinți de pe arcadă, resorbția osului, probleme parodontale etc., se recomandă îmbunătățirea acestui suport, prin procedura de adiție osoasă.

Identificarea nevoii efectuării procedurii de aditie de os poate fi realizata si în cadrul unui consult ortodontic si implică mai multe etape distincte și interconectate. Fiecare dintre acestea joacă un rol crucial în determinarea necesităților pacientului și elaborarea unui plan de tratament ortodontic adecvat.

Aceste etape sunt fundamentale pentru asigurarea unui diagnostic precis și pentru crearea unei baze solide pentru tratamentul ortodontic. Iată care sunt aceste etape:

1. Consultarea inițială și anamneza

Prima etapă a consultului ortodontic începe cu o discuție amănunțită între ortodont și pacient. În această fază, ortodontul colectează informații detaliate despre istoricul medical și dentar al pacientului, precum și despre eventualele probleme dentare actuale. Anamneza include aspecte precum:

• istoricul general de sănătate al pacientului, inclusiv boli cronice, alergii sau tratamente medicamentoase curente;
• istoricul dentar, care poate include intervenții anterioare, probleme dentare recurente și obiceiuri orale (de exemplu, bruxism sau suptul degetului);
• motivul consultului și așteptările pacientului în ceea ce privește tratamentul ortodontic.

2. Examinarea clinică

După colectarea informațiilor inițiale, ortodontul efectuează o examinare clinică detaliată a cavității bucale a pacientului. Aceasta include:

• inspecția vizuală a dinților și gingiilor pentru a identifica eventualele anomalii de aliniament, carii sau inflamații gingivale;
• palparea țesuturilor moi și a structurilor osoase pentru a evalua prezența durerii sau a altor semne de disfuncție;
• evaluarea ocluziei (mușcăturii) pentru a detecta probleme de aliniere între maxilarul superior și cel inferior.

3. Investigațiile imagistice

O componentă esențială a diagnosticării necesității unei adiții de os constituie realizarea investigațiilor imagistice. Acestea oferă o imagine detaliată a structurii dentare și osoase și includ de obicei o tomografie computerizată (CBCT). Această tomografie oferă imagini tridimensionale detaliate, esențiale pentru evaluarea volumului și densității osoase, necesare pentru planificarea unei adiții de os.

4. Evaluarea necesității aditiei osoase

Pe baza informațiilor colectate din examinările clinice și investigațiile imagistice, ortodontul evaluează dacă există o nevoie de adiție de os și elaborează un plan de tratament ortodontic. Aceasta poate fi necesară în cazurile în care:

• există o pierdere semnificativă de os din cauza parodontozei sau a altor boli parodontale.
• este necesar să se creeze un suport osos adecvat pentru implanturi dentare;
• sunt prezente defecte osoase congenitale sau dobândite care pot afecta stabilitatea și alinierea dinților.

5. Elaborarea unui plan de tratament ortodontic

Dacă se constată necesitatea efectuării adiției de os (procedura), ortodontul colaboreaza cu un chirurg, care va efectua aceasta manopera:

• tipul de material osos ce va fi utilizat (os autogen, os de la donatori, materiale sintetice etc.).
• tehnica de adiție osoasă adecvată pentru cazul specific al pacientului (de exemplu, sinus lift, grefă osoasă bloc sau grefă osoasă particulată).
• etapele procedurii și timpul necesar pentru vindecare înainte de continuarea tratamentului ortodontic propriu-zis.

6. Discuția cu pacientul și obținerea consimțământului

În această etapă, ortodontul discută în detaliu planul de tratament ortodontic cu pacientul. Specialistul explică necesitatea și beneficiile adiției osoase, riscurile asociate și așteptările pe termen lung. Este esențial ca pacientul să înțeleagă în totalitate procedura și să își dea consimțământul informat înainte de a continua.

7. Pregătirea pentru de adiție osoasă. Ce înseamnă această procedură?

Înainte de efectuarea adiției osoase, pacientul poate necesita anumite pregătiri, cum ar fi:

• igienizarea profesională a cavității bucale pentru a minimiza riscul de infecții;
• realizarea unor teste de sânge pentru a evalua starea generală de sănătate și capacitatea de vindecare;
• ajustări dietetice sau de medicație, în funcție de recomandările ortodontului.

8. Adiție osoasă. Procedura care te ajută să îți redobândești sănătatea orală

Adiție osoasă este o procedură care se efectuează de obicei sub anestezie locală și poate varia în funcție de complexitatea cazului. După inserarea materialului osos, zona tratată este suturată și se aplică măsuri de protecție pentru a facilita vindecarea.

9. Monitorizarea post-procedurală și vindecarea, după efectuarea procedurii de adiție de os

După efectuarea adiției osoase, pacientul trebuie să urmeze instrucțiunile chirurgului pentru a asigura o vindecare adecvată. Aceasta poate include:

• programări regulate pentru monitorizarea vindecării și a integrării materialului osos;
• menținerea unei igiene orale stricte pentru a preveni infecțiile;
• evitarea anumitor alimente și activități care ar putea compromite zona tratată.

10. Continuarea tratamentului ortodontic

Odată ce osul s-a vindecat complet și s-a integrat cu structurile existente, planul de tratament ortodontic propriu-zis poate continua conform obiectivelor stabilite inițial. Aceasta include montarea aparatului dentar, ajustările periodice și, în final, faza de retenție pentru a menține rezultatele obținute.

Etapele consultului chirurgical pentru identificarea nevoii efectuării procedurii de adiție de os sunt esențiale pentru asigurarea unui plan de tratament ortodontic eficient și de succes. Fiecare etapă contribuie la crearea unei baze solide pentru intervențiile ulterioare, astfel încât să asigure stabilitate și sănătate pe termen lung a structurilor dentare ale pacientului.